Noutăți

Pe data de 1 Octombrie 1988 Nicolae Juravschi și Victor Reneiski câștigau prima lor medalie olimpică de aur

Pe data de 1 Octombrie 1988 Nicolae Juravschi și Victor Reneiskii câștigau prima lor medalie olimpică de aur la proba C-2 de 500 de metri.
Ziua următoare, pe 2 Octombrie, echipajul Campion Olimpic a repetat performanța din ziua precedentă, dominând cursa de 1000 m de o manieră și mai categorică.

Республика Корея. Сеул. XXIV летние Олимпийские игры. Гребля. Советские спортсмены – победители Олимпиады в гонке на каноэ-двойке на дистанции 1000 метров Виктор Ренейский (слева) и Николай Журавский. Фото Валерия Зуфарова и Игоря Уткина /Фотохроника ТАСС/

Ultimele două zile ale competiției de canoe dublu de la Olimpiada de la Seul au confirmat așteptările tuturor specialiștilor din lumea canoei. Echipajul Victor Reneiski și Nicolae Juravschi și-a demolat adversarii în ambele finale de dublu la 500 metri și la 1000 metri canoe sprint. Pe data de 30 septembrie, la mai puțin de 6 luni de la debutul lor în aceeași barcă la Cupa Moscovei, Reneiski și Juravschi câștigau prima lor medalie olimpică.

Nicolae Juravschi: „În finala de 500 metri, noi, care eram practic un dublu novice, i-am depășit pe polonezii Marek Dopierala și Marek Lbik cu aproape trei secunde, peste o lungime de barcă, în timp ce dublul est-german a terminat pe locul cinci. Cu toate acestea, eu nu am realizat că am devenit campion olimpic decât atunci, când arbitrii care au cântărit barca, după cursă, ne-au spus „ok, acum vă puteți duce la ceremonia de înmânare a medaliilor.” M-am îndreptat către podium ca în vis și abia acolo, după decernarea medaliilor, m-a lovit grandoarea realizării noastre – eu, un copil de țărani din Chircăiești, am ajuns pe cea mai înaltă treaptă a sportului mondial, am devenit campion olimpic. Stând pe podium, cu medalia la piept, cuprins de euforia victoriei, în aplauzele spectatorilor și privit de milioane de telespectatori, uiți pentru o clipă de eforturile supraomenești de la antrenamente, sudoarea și agonia orelor nesfârșite și a miilor de kilometri de tras la vâslă. Este un moment de bucurie divină, când te gândești la toți cei dragi, te simți mândru de țara ta, de familie, de toți cei care au fost alături de tine și te-au inspirit și călăuzit.”

Victor Reneiski: „Pentru noi doi, acea medalie de aur la 500 metri a fost recompensa așteptată și logică a muncii titanice de-a lungul celor șase luni de pregătire extraordinară. După cursă noi nici nu am apucat să savurăm bine gustul victoriei, pentru că imediat după terminarea festivităților, când încă unii ne felicitau, conducătorii Federației ne-au adus cu picioarele pe pământ, dându-ne zece minute să ne strângem bagajele pentru a reveni în Satul Olimpic să ne pregătim de finala de 1000 metri sprint de a doua zi.”

Nicolae Juravschi: „Cursa de 1000 de metri am făcut-o ca la carte, ca să spun așa. Siguri de noi și foarte motivați, am ajuns primii la linia de sosire, urmați de nemții Olaf Heukrodt și Ingo Spelly la peste trei secunde distanță.”

Victor Reneiski: „Gustul biruinței de la Seul continuăm să îl simțim și în ziua de azi, când lumea sportului, presa, societatea civilă și oamenii obișnuiți din stradă continuă să ne admire realizările și să ne dea ca exemplu de coechipieri și prieteni perfecți, de o moralitate și demnitate sportivă deosebită. Asta face cât zece medali iolimpice de aur!”

Antrenorul Alexandr Chirpicenco: „Eu mă mândresc că am fost primul care am observat calitățiile excepționale ale lui Nicolae Juravschi și Victor Reneiski. Nicolae era ca un motor de rachetă care degajă o forță de propulsie uriașă, iar Victor era ca o locomotivă cu aburi, ce intra înviteză mai greu, dar din momentul în care atingea turația maximă devenea o forță de neegalat. Nu am nici un dubiu că au fost cel mai bun dublu din istoria acestui sport: Nicolae era cel mai bun vâșlaș de lansare (împingere), iar Victor – cel mai bun vâslaș de tracțiune. După atâțea ani, eu încă le admir darurule, puterea de muncă, exigența lor extraordinară și obsesia lor de a fi și de a rămâne mereu primii.”

(fragment din „Canoe! Canoe! Canoe! Odiseea Olimpică a lui Nicolae Juravschi și a partenerilor săi”,de Christian Thau și Ion Popescu-Negruță)

 

Back to top button