Nicolae Juravschi – campionul care formează campioni

Așa s-au aranjat stelele că prima cursă internațională de cel mai înalt rang la care a participat Nicolae Juravschi – tocmai împlinise 24 de ani – s-a desfășurat la Jocurile Olimpice. Cu atât mai mare a fost uluirea adversarilor când echipajul alcătuit din conaționalul nostru și belarusul Viktor Reneiski în finala de 500 m la canoe dublu a trecut primul linia de sosire cu un avantaj de tocmai o lungime de ambarcațiune față de proximii urmăritori. Se părea că triumful olimpic era total. Însă urmă proba de 1000 m, la care necunoscutul dublou nu era creditat cu prea mare încredere, invocându-se motivul oboselii, ceva firesc pentru niște debutanți. De această dată nu aveau cum să repete precedenta performanță. Și chiar nu au repetat-o… Au depășit-o întreit! Perechea moldo-belarusă, care reprezenta echipa olimpică a URSS, a șocat lumea întreagă, căci a trecut linia imaginară de finiș acvatic cu un avans de… trei (!) lungimi de barcă. Fără nicio iluzie de șansă pentru adversari. Uite acum triumful olimpic era total.

Cum de a fost posibil acest lucru? Desigur că prin talent. Însă după cum spune însuși Nicolae Juravschi, fără munca de autodepășire a propriilor limite talentul în canoe nu are nicio șansă să învingă de unul singur, neînsoțit de eforturi aproape supraomenești. Așa că a muncit până la epuizare, de-a lungul unor ani lungi, cu o speranță ce sfida parcă legile materiale și invoca supranaturalul. Și devenea un adevărat ghid pentru discipoli, dornici să preia un exemplu de vis și împliniri realizate. Însă este firesc că amatorii înfocați ai sportului sunt interesați de amănuntele ce constituie anturajul unui campion cu o vocație de-a dreptul neordinară. Așa că vom încerca măcar în parte să satisfacem acest interes, căci nimic în lume nu poate să lămurească în totalitate adâncimile unui suflet uman și de câte lucruri cu adevărat fascinante el este capabil.

Iar acum îi oferim ocazia eroului acestor rânduri să ne lumineze cât de puțin asupra tainelor care i-au animat veleitățile ce i-au permis să escaladeze culmile Olimpului.

Nicolae Juravschi: Minunata călătorie în lumea sportului

Sportul este cel mai frumos lucru în viața mea. Sportul m-a ajutat foarte mult: m-a călit fizic, mi-a forjat caracterul, m-a disciplinat, m-a învățat să aleg prioritățile. Cantonamentele în diverse locuri și țări te fac să te adaptezi cu ușurință la condiții diferite, să comunici cu oamenii. Sportul te învață să înțelegi că e important să fii sănătos atât fizic, cât și mental. Aceste calități îți permit să menții claritatea minții și capacitatea de gândire.
În sport înfrângerile sunt inevitabile, iar victoriile te împlinesc. E foarte frumos să fii câștigător, dar am cunoscut deseori și înfrângeri, care mi-au fost de mare folos în viață. Le sunt recunoscător adversarilor mei: m-au făcut să muncesc mai mult, m-au învățat să devin mai puternic, mai rezistent și mai valoros. Sportul te învață să pierzi cu demnitate și mai ales să analizezi factorii care au dus la înfrângere, să perseverezi pentru a-i elimina.
Talent și ambiție în sport. Talentul e un factor important, ce poate să te propulseze, dar numai până la un anumit nivel. Doar cu talentul nu prea ai șanse să alergi mai repede sau să sari mai departe. Nu consider că am fost dotat cu mult talent, dar am muncit foarte mult. O altă calitate ce m-a ajutat să muncesc peste puteri este insistența, aceasta este foarte importantă atunci când concurența este acerbă. În sport este important să fii disciplinat, responsabil și executiv.

Sportul îți dezvoltă multe calități importante: răbdare, îngăduință, tenacitate, stăpânire de sine şi curaj. Mă refer la curajul spiritului, nu la cel fizic. Un sportiv dotat cu curajul spiritului este optimist și inspiră încredere echipei sale, spune ce gândește și acceptă consecințele. Sportul te învață să îți respecți prietenii și adversarii.
Sportul te învață să faci sacrificii. Nu poți încălca programul, nu ai posibilitatea să petreci cu prietenii, nici chiar de ziua ta de naștere, pe care nu am sărbătorit-o practic cât am fost sportiv de performanță. Însă atunci când ești cu adevărat pasionat de sport, antrenamentele îți oferă motivația și energia să mergi cu încredere și bucurie spre scopul tău. Sportul te învață, de asemenea, cum să utilizezi ultimul strop de energie și cum să te autodepășești.
Sportul îți oferă șansa să cunoști oameni minunați, să legi prietenii valoroase și prețioase. Am avut noroc de antrenori excepționali: Pavel Cadnicov, Nicolai Macovei, Alexandr Chirpicenco, care m-au condus spre culmile succesului. Am avut marele privilegiu să fiu ghidat de Ivan Patzaichin înainte de Jocurile Olimpice de la Barcelona în 1992, când am participat pentru Echipa României. Într-un moment de mare cotitură în viața mea, Ivan Patzaichin m-a ajutat să-mi mențin treaz visul olimpic. M-am înțeles excelent cu partenerii mei Viktor Reneiski, Iuri Gurin, Valeri Veșko, Gheorghe Andriev. Sportul m-a unit sufletește cu fiecare din ei și ne-a insuflat o încredere reciprocă nestrămutată.

Jocurile Olimpice oferă sportivilor o sursă puternică de inspiraţie, de bucurie şi emoţii debordante. Chiar dacă am participat la trei ediții olimpice, emoțiile au fost extrem de puternice la fiecare dintre ele. Pe podiumul olimpic de premiere am trăit sentimente de nedescris: mândrie pentru țara mea, pentru satul meu de baștină Chircăiești, gratitudine pentru cei care au crezut în mine, recunoștință pentru cei care m-au susținut.
Bucuria pe care mi-o oferă sportul este o sursă de energie și inspirație pentru mine. Bucuria de a concura în calitate de sportiv îmi oferea motivație și încredere să continui drumul spre performanță. Și mai frumoasă este poate bucuria de antrenor când îți vezi discipolul strălucind pe podiumul olimpic. Dar mai este o bucurie deosebită în sport, care vine din spiritul de echipă.
Acest spirit de echipă ne ajută să creștem campioni și să bucurăm o țară întreagă cu succese sportive remarcabile.

Continuitate olimpică.
Port mult respect și admir atleții noștri minunați care își consacră sportului energia, talentul și experiența, bucurându-ne cu medalii strălucitoare. Prin victoriile lor ei asigură continuitatea olimpică și reafirmă calitatea de ambasadori excelenți ai țării.
Pot spune cu încredere că sunt un om fericit, pentru că m-am realizat prin sport și pot să mă dedic în continuare sportului cu aceeași pasiune, cum o făceam la început de cale.