La 20 de ani distanță Vitalie Grușac își aduce aminte de momentul unic de la Sydney

Pe 11 septembrie 2000 împlinise 23 de ani. Exact peste 2 săptămâni, Vitalie Grușac reușea să devină al doilea moldovean care urca pe podium la Jocurile Olimpice de la Sydney după țintașul Oleg Moldovan. Boxerul din Grimăncăuți s-a ales cu medalia de bronz după ce a obținut trei victorii în categoria de greutate 67 kg.
”A fost demult, dar am avut niște emoții foarte mari. Orice sportiv visează să obțină o medalie, iar când se împlinește este ceva foarte frumos”, a declarat Vitalie Grușac, care de mai mulți ani este antrenor la Sankt-Petersburg.
Până să se bată cu uzbekul Sherzod Husanov, Grușac a avut o victorie ușoară prin abandonul pugilistului etiopian Aregawi. Acesta nu s-a prezentat la meci, pentru că în ajun a nimerit într-un accident rutier, plimbându-se prin Sydney. O victorie prin neprezentare e tot victorie. Viitorul vicecampion mondial, uzbekul Husanov avea să fie învins cu 7-13, dar pentru Grușac marea provocare era sfertul de finală cu turcul Bulent Ulusoy. Dacă învingea, pugilistul moldovean își asigura un loc pe podium.
Spre sfîrșitul rundei a treia, Ulusoy îl lovește pe Grușac în ochiul drept, care începe să se învinețească, iar arbitrul întrerupe lupta. Până la urmă, armeanul Gabrielian permite continuarea duelului, care se încheie cu o victorie pentru Grușac, cu 19-10.
Grușac l-a întâlnit în semifinale pe ucraineanul Sergey Doțenko, pe care cu câteva luni mai devreme îl învinsese la turneul ”Beogradski Pobednik”. De această dată, Vitalie a cedat cu 8-17, dar și-a îndeplinit visul: cucerirea unei medalii olimpice.