Serghei Mureico un titan pe tărâmul luptelor

Serghei Mureico s-a născut la 2 iulie 1970 în Chișinău. În 1988 devine campion al URSS la greco-romane printre cadeți. În componența selecționatei Uniunii Sovietice se învrednicește de două titluri de campion mondial: în 1988 la categoria de vârstă juniori, iar în 1989 – la tineret. Anul 1990 îi aduce un nou succes major: devine campion european U-20, în categoria de greutate de 130 kg. În același an câștigă cu echipa URSS Cupa Mondială desfășurată la Goteborg (Suedia), iar în 1991 își adjudecă Cupa Mondială la Salonic (Grecia).

După destrămarea URSS, S. Mureico cu mult succes reprezintă R. Moldova. Astfel, în 1993 el devine vicecampion mondial la Stockholm (Suedia), iar în 1995 – la Praga (Cehia). De asemenea, își adjudecă bronzul la Europenele de la Istanbul (Turcia, 1993), Besancon (Franța, 1995) și Budapesta (Ungaria, 1996). După câștigarea în 1996 a bronzului olimpic la Atlanta, ia cetățenia Bulgariei, sub steagul căreia devine în 1997 campion european la Koivula (Finlanda). De asemenea, se învrednicește de distincții de bronz la Europenele de la Minsk (Belarus, 1998), Istanbul (2001) și Haparanda (Suedia, 2004), precum și la Mondialele ce au avut loc la Atena (Grecia, 1999), iar la Campionatul European desfășurat în 2000 la Moscova (Rusia) urcă pe treapta a II-a a podiumului de premiere. De-a lungul evoluției sale pe salteaua de luptă a fost antrenat de specialiștii Gheorghe Bondari, Alexandr Cozîri, Bratan Țonov ș.a. În 2005 își încheie cariera sportivă și se dedică muncii de antrenor.

Pentru remarcabila sa activitate, lui Sergei Mureico i-au fost acordate următoarele distincții de stat: În 1995 este decorat cu Medalia „Meritul Civic”, în calitate de sportiv de performanță și de instructor-metodist pentru sport la Şcoala Republicană de Măiestrie Sportivă Superioară a Departamentului Tineretului şi Sportului; în 1996 prin decret prezidențial îi este înmânat Ordinul Republicii, cea mai înaltă distincție de stat a țării, „În semn de înaltă prețuire a meritelor deosebite în dezvoltarea sportului și a mișcării olimpice naționale, pentru succese remarcabile obținute la ediția a XXVI-a a Jocurilor Olimpice de Vară de la Atlanta”.

Din preaplinul inimii

Am întâlnit acest mare campion pe culoarele Comitetului Național Olimpic și Sportiv. După primele cuvinte schimbate rămâi pentru o clipă contrariat, căci imediat îți sare în ochi nemărginita lui modestie și blândețe, care contrastează atât de evident cu forța debordantă ce emană de întreaga lui ființă. A acceptat imediat să discute, generozitatea sa ascunzând parcă și o anumită sfială, în dorința de a evita o atenție prea mare din partea publicului. Aveai impresia că încerca să ascundă puternicele-i brațe, acele mâini care au aruncat pe saltea atâția campioni, provocându-le grele înfrângeri și generându-le amintiri pline de amarnice regrete. Este un adevărat munte de om, nu doar la direct, ci mai mult chiar la figurat, cu suflet mare ce știe să dăruiască din preaplinul inimii.

Serghei Mureico, eroul acestui material pe care i-l dedicăm cu recunoștință, este înconjurat de discipoli, prieteni, colegi, împreună cu care își continuă neobosita și rodnica activitate. O activitate orientată cu venerabilă dedicație întru dezvoltarea și promovarea acestei probe adânc înrădăcinate în tradițiile neamului – luptele greco-romane, aflate într-o înrudire intimă cu lupta națională trânta și intrate pentru totdeauna în patrimoniul culturii noastre naționale.

Începe să practice luptele de la vârsta de 13 ani, iar la 17 primăveri împlinite era deja campion mondial la greco-romane printre juniori. Laurii unui mare succes nu-l debusolează câtuși de puțin, cum se întâmplă adeseori cu cei care gustă prea devreme din gloria unor reușite venite la un debut fulminant de carieră. Din contra, muncește mult și peste un an repetă isprava, devenind iarăși cel mai bun de pe glob, de astă dată la tineret. Iar încă peste un an devine campion european Under-20 la supergrei (până la 130 kg), tărâmul unor adevărați titani ai lumii sportului. Odată cu trecerea în categoria de seniori, un proces destul de dificil pentru majoritatea tinerilor, rezultatele încep a curge ca din cornul abundenței – la Europene, Mondiale și Jocuri Olimpice. De-a lungul unei extrem de prodigioase și îndelungate cariere sportive a cucerit bronzul olimpic (JO de la Atlanta 1996), un titlu continental (1997), fiind de 7 ori premiant la Europene (1993, 1995, 1996, 1998, 2000, 2001, 2004) și de 3 ori la Mondiale (1993, 1995, 1999).

Un capitol aparte în viața lui Serghei Mureico sunt Jocurile Olimpice de la Atlanta 1996 și eterna rivalitate cu celebrul său rival, Aleksandr Karelin, triplu campion olimpic, fiindu-i într-un timp coleg la selecționata URSS. La acele competiții compatriotul nostru a învins în toate luptele, cu excepția confruntării din semifinale cu Karelin, în care a cedat la limită, cu 1-2, nu fără aportul arbitrilor, asupra deciziilor cărora autoritatea luptătorului rus apăsa mult prea evident. Pe salteaua de lupte atletul nostru avea o prestație dinamică, agresivă, demonstrând o pregătire tehnico-tactică desăvârșită. În partida pentru medalia de bronz l-a învins pe reprezentantul Ucrainei, Petro Kotok, cucerind deocamdată unica pentru Moldova distincție olimpică în lupte.

„În anii ’90 ai secolului trecut Mureico era cel mai de temut concurent al meu. Îl cunosc din acele timpuri când eram colegi la naționala URSS. Era foarte tehnic și puternic atât în confruntarea din picioare, cât și în cea din parter”, își amintește Karelin, supranumit ursul din Siberia, așa cum îi place să-și spună lui însuși.
Serghei Mureico își încheie evoluția de performer în culmea gloriei, la vârsta de 35 de ani, și se dedică în întregime muncii de antrenorat, activitate care îi era familiară și în anii carierei de luptător. În prezent, dumnealui este șeful Catedrei de lupte greco-romane și antrenor-profesor la Liceul Internat Republican cu Profil Sportiv din mun. Chișinău, contribuind la cultivarea unei noi pleiade de luptători, capabile să ne bucure cu rezultate de succes obținute pe arena internațională.

– Domnule Mureico, ce este mai dificil, să fii antrenor sau sportiv de performanță?

– Ambele îndeletniciri reclamă multă muncă și responsabilitate. Să știți că meseria de antrenor nu este deloc ușoară. În ziua de astăzi nu este simplu să motivezi copiii să muncească în sudoarea frunții și să respecte disciplina, calități care condiționează orice succes în lupte. Însă dacă găsești cu ei limbă comună, vin și rezultatele, vine și acea bucurie a comunicării cu aceste tinere lăstare a noii generații. Iar de copii talentați, de o certă perspectivă în domeniul luptelor, meleagurile noastre niciodată n-au dus lipsă, trebuie doar să avem grijă de ei, să le deschidem noi orizonturi și să le creăm condiții de afirmare.