Aidoma lui Odiseu, eroul legendar al Eladei, Dan Olaru a intrat ca un fulger în istoria acestui sport de o noblețe antică, numit tir cu arcul.
Pentru prima dată a intrat în poligonul de tir când avea 11 ani. A venit cu un prieten, mai mult din curiozitate. Mai întâi a făcut tir cu arma. Însă magia arcului îl atrăgea precum magnetul ce caută neîntrerupt să se înrudească cu tăria fierului. Așa că timp de doi ani a cochetat și cu luciul metalic al pistolului, și cu coarda întinsă a arcului. Dar îi plăcea mai mult însă să se afle în bătaia vântului și să fie înconjurat de prieteni, așa că a preferat spațiile deschise ale poligonului dominat de zodia săgetătorului în detrimentul sălilor liniștite și comode ale armelor cu trăgaci.
La 15 ani debutează la Campionatul European desfășurat la Amsterdam și reușește un rezultat de-a dreptul fenomenal pentru această vârstă – cucerește medalia de bronz, calificându-se automat la Jocurile Olimpice de la Londra 2012. Astfel, devine cel mai tînăr sportiv moldovean care a participat vreodată la Olimpiadă și primul arcaș, care a reprezentat Republica Moldova la un turneu olimpic. La Jocurile Olimpice de la Londra stabilește un record național (654 puncte) și se clasează pe un onorabil loc IX, eliminându-i pe americanul Jake Kaminski, vice-campion olimpic în concursul pe echipe, și pe britanicul Simon Terry, dublu medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice de la Barcelona 1992.
Dan Olaru știe să stabilească obiective noi. “Aflandu-te pe podium, când vezi cum se ridică drapelul țării tale, te inundă sentimentele de mândrie și mulțumire, sentimente copleșitoare care persistă în viața ta lăuntrică și nu se uită. Așa că voi persevera în continuare, obiectivul meu primordial fiind accederea la Jocurile Olimpice de la Tokyo”, a punctat Dan Olaru.
Irina Cecanova este cea care l-a antrenat de mic pe Dan Olaru și practic l-a format ca sportiv de înaltă performanță.
Pentru Dan Olaru “antrenoarea este cel mai apropiat om, după părinţi, este a doua mamă. Este persoana care m-a ajutat întodeauna să-mi definesc obiectivele de performanţă în sport și m-a motivat să lucrez pentru ca să le ating, să doresc cu toată ființa să ajung la performanţe, la care nici nu visam și să mă bucur de rezultatele efortului depus.
Ea știe, mai ales în cantonamente, cât am dormit noaptea, ce am mâncat, dacă sunt stresat de ceva și dacă pot la un moment dat să mă mobilizez. De toate acestea depind performanţele mele, nivelul meu de energie și de motivație.
Ea este un antrenor profesionist, deoarece poate să-mi urmărească progresul și să mi-l accelereze în ritmul optim. Îmi cunoaşte limitele fizice reale, dar și pe cele percepute. Este un observator desăvârșit și ne ajută să ne corectăm tehnica şi postura. Ne încurajează mereu, ne monitorizează și ne verifică periodic, explicându-ne detalii importante.
În final, aş menţiona, că am cea mai bună antrenoare, deoarece ea inspiră încredere, structurează și variază recomandările. Atunci când planifică cea mai potrivită cale pentru a obţine rezultatul scontat, antrenoarea mea aplică principiul celor 6P: planificarea corectă previne pozitiv performanţa slaba, pentru ca noi, sportivii de la tir cu arcul, să nu ne relaxăm până când cel bun devine cel mai bun şi cel mai bun devine primul.”
Iulian Bogatu