Fragment din cartea „Nicolae Juravschi, dublu campion olimpic” din colecția „Legendele sportului moldovenesc”, editată sub egida Academiei de Științe a Moldovei, Chișinău 2017
Un sportiv este evaluat tradițional prin rezultatele sale: medalii, trofee, recorduri, titluri, etc. Bineînțeles că această abordare nu este greșită, deoarece realizările unui sportiv reprezintă recompensa pentru munca depusă. Dar, de fapt, un sportiv va avea succese doar dacă se dezvoltă multilateral : din punct de vedere fizic, emoțional și spiritual.
De aceea consider că dincolo de cifre și statistici există alte beneficii importante pe care sportul le oferă cu generozitate sportivilor : lecții valoroase de viață, care contribuie la formarea caractertului sportivului, a identității lui interioare.
Pentru mine personal, sportul a fost o adevărată școală a vieții.
Sportul m-a ajutat foarte mult : m-a călit fizic, mi-a forjat caracterul, m-a disciplinat, m-a învățat să aleg prioritățile. Sportul m-a învățat să înțeleg că e important să fii sănătos atât fizic, cât și mental. Aceste calități îți permit să-ți menții atât claritatea minții, cât și capacitatea de gândire.
Sportul îți dezvoltă multe calități importante : demnitate, răbdare, îngăduință, tenacitate și curaj. Mă refer la curajul spiritului, nu la cel fizic. Un sportiv dotat cu curajul spiritului este optimist și inspiră încredere echipei sale, spune ce gândește și își asumă consecințele.
Eu sunt un om de echipă, iar rezultatele mele sunt și o încununare a muncii în echipă. Într-o echipă este foarte important să simți partenerul. Am făcut tandem excelent cu partenerul meu fidel Victor Reneiskii. Am avut o echipă sudată și în echipajul de C-4 împreună cu Yurii Gurin și Valerii Veshko. Am conlucrat foarte bine în barcă cu Gheorghe Andriev din România. Sportul m-a unit sufletește cu fiecare din ei și ne-a insuflat încredere nestrămutată unul în altul. În relația noastră suntem mai mult decât prieteni, pentru că în sport relațiile se dezvoltă în situații extreme.
Sportul te învață să-ți respecți prietenii, dar și adversarii. Le sunt recunoscător adversarilor mei : m-au făcut să muncesc mai mult, m-au învățat să devin mai puternic, mai rezistent și mai valoros.
În sport este important să fii disciplinat, responsabil și să execuți totul întocmai: să-ți stabilești lista de sarcini și să le realizezi.
Sportul te mai învață să faci sacrificii. Nu poți încălca programul, nu ai posibilitatea să petreci cu prietenii, nici chiar în ziua ta de naștere, pe care nu am sărbătorit-o practic, atât timp cât am fost sportiv, așa cum luna august face parte din perioada competițională activă în proba noastră.
Sportul constă din victorii și înfrângeri. E foarte frumos să fii câștigător, dar am cunoscut și înfrângeri. Sportul însă te învață să pierzi cu demnitate și, mai ales, să analizezi factorii care au dus la înfrângere, să muncești pentru a-i elimina. Sportul te învață să te ridici și să mergi mai departe, atunci când cazi. Sportul te mai învață să conștientizezi că atunci când ai urcat sus, nu poți pierde mult timp pentru a te bucura, trebuie să continui cu perseverență cursa.
Talentul este un factor important în sport, care poate să te propulseze, dar pînă la un anumit nivel. Doar cu talentul nu prea ai șanse să alergi mai repede sau să sari mai departe. Nu consider că am fost dotat cu mult talent, dar am muncit foarte mult, câteodată mă gândesc că prea mult. O altă calitate ce m-a ajutat să mă mențin în cariera sportivă este insistența, aceasta este foarte importană atunci când concurența este acerbă. Sportul m-a învățat, de asemenea, ce înseamnă să utilizezi ultimul strop de energie și cum să te autodepășești.
Calea mea spre Jocurile Olimpice nu a fost simplă, dar mi-am asumat conștient responsabilitatea să merg spre visul râvnit. Jocurile Olimpice oferă sportivilor o sursă puternică de inspirație, de bucurie și emoții debordante. Chiar dacă am trecut prin trei Olimpiade, trăirile au fost de fiecare dată extrem de puternice. Medalia de aur la Jocurile Olimpice este cea mai înaltă recompensă pentru un sportiv, este un titlu suprem pentru toată viața. Sentimentele pe care le-am trăit atunci când am urcat pe podiumul olimpic sunt de nedescris : am simțit mândrie pentru țara mea, pentru satul meu de baștină Chircăiești, am simțit gratitudine pentru cei cei care au crezut în mine, am simțit recunoștință pentru cei care m-au susținut și au lucrat cu mine, am înțeles că sportul este cel mai frumos lucru în viața mea.
