CNOS - 30 aniNoutăți

Astăzi, 29 ianuarie – CNOS din Republica Moldova împlinește 30 de ani!

În curgerea năvalnică a timpului, treizeci de ani nu sunt decât o clipă efemeră, trecătoare. S-au dus, de parcă nici n-au fost. Pentru o instituție din domeniul sportului, cum este Comitetul Naţional Olimpic şi Sportiv din Republica Moldova, trei decenii de existenţă, în aspect temporal, constituie, de fapt – fără a exagera câtuşi de puţin – vârsta maturităţii depline. Este, dacă vreţi, o întreagă epopee, împletită dintr-un şir de evenimente sportive majore, evoluţii reuşite, dar şi decepţii, fapte şi întâmplări derulate la marile Bătălii Olimpice, avându-i drept protagonişti pe cei mai buni atleţi de la noi. Am fost cu toţii martori ai succeselor lor. Trebuie să subliniem că prin isprăvile sale ei au intrat pentru eternitate în istoria olimpismului moldovenesc, iar cei mai tari, veritabile legende, și-au găsit un loc merituos şi în analele mişcării olimpice internaționale.

Președintele CIO – Juan Antonio Samaranch,
în vizită la Chișinău, transmite drapelul CIO
Primii membri ai CNO al Republicii Moldova

Deschizători de drumuri olimpice
Înainte de a ne referi concret la momentele principale de pregătire şi de constituire a Comitetului Naţional Olimpic, imediat după dobândirea Independenţei Republicii Moldova, trebuie să menţionăm faptul că ideile, valorile, principiile, flacăra olimpismului au găsit sol fertil pe meleagurile noastre încă mai bine cu 50 de ani în urmă. Iar ceva mai târziu, cei mai buni atleţi de la noi au scris pagini de aur în Mişcarea Olimpică internaţională. Ei au fost nu numai purtători ai ideilor olimpice, dar, prin succesele lor strălucite din arenele sportive, şi veritabili promotori, mesageri ai valorilor intrinseci ale olimpismului. Prezenţa la Jocurile Olimpice este visul suprem al fiecărui sportiv, iar „aurul olimpic” – medalia cea mai râvnită. Gusman Kosanov a reuşit în premieră pentru sportul moldovenesc să obţină o medalie olimpică, una de argint, la Jocurile Olimpice de la Roma 1960, la ştafeta 4×100 m. Iar Valentina Maslovscaia, la aceeaşi probă, s-a clasat cu echipa URSS pe locul 4. Ei au fost deschizătorii de drumuri olimpice pe ale noastre tărâmuri.
Apoi au urmat și alte succese răsunătoare, dobândite de mai mulţi sportivi din Moldova la diferite ediţii ale Jocurilor Olimpice, cel mai important eveniment sportiv de pe mapamond.

Triumful
Jocurile Olimpice de la Moscova 1980 şi ediţia din 1988 de la Seul scot în prim-plan două nume sonore: Larisa Popova şi Nicolae Juravschi. În cazul lor nu trebuie să indicăm nici sportul îmbrăţişat, nici performanţele realizate, nici medaliile obţinute, nici parcursul magistral al celebrităţii lor. Suficient e să le reproducem numele. Iar numele lor se identifică cu titanica muncă depusă de aceşti doi mari sportivi de-a lungul anilor, izbânzile lor se contopesc cu triumful deplin. Suficient e să rostim Larisa Popova şi subînțelegem: prima noastră campioană olimpică; spunem Nicolae Juravschi – și în față ne apare chipul primului nostru dublu campion olimpic. În general, şi la Jocurile Olimpice de la Moscova, şi la ediţia de la Seul am urmărit cu o deosebită satisfacţie strălucitele curse la canotaj academic şi canoe ale echipajelor noastre.
De altfel, în capitala sud-coreeană sportivii noştri au cules o salbă întreagă de medalii alcătuită, în afară de „dubla” de la canoe, din aurul lui Igor Dobrovolski (fotbal), argintul lui Iuri Bașcatov (natație), medaliile de bronz adjudecate de Timofei Screabin (box), Serghei Marcoci (polo pe apă), Natalia Rusnaceno (handbal). Un buchet de toată frumuseţea.
Spiritul patriotic și valorile olimpismului
Spre sfârşitul anilor ’80, Uniunea Sovietică intrase într-un grăbit proces de dezintegrare. Criza social-politică a afectat toate ramurile societăţii, inclusiv sportul. Încă înainte de destrămarea URSS, personalități cu spirit patriotic şi gândire anticipativă din republica noastră au sesizat necesitatea creării unei structuri olimpice independente. Unul dintre cei mai fervenți promotori ai ideii respective a fost reputatul ziarist și comentator sportiv Alexandru Gheorghiță. Anume el a lansat ideea, a pregătit, împreună cu un grup de specialişti din domeniul sportului, și a prezentat în instanţele de resort toate demersurile juridice necesare pentru fondarea și recunoașterea Comitetului Național Olimpic din Moldova, atât la nivel intern, cât și pe plan internațional. În acest scop, Alexandru Gheorghiță a efectuat o serie de deplasări în Republicile Baltice, România, Georgia, în alte ţări, pentru a se documenta, analiza modul de funcționare a Comitetelor Olimpice din statele respective și pentru a vedea ce este valabil și aplicabil în situația efectivă, adică reală, concretă a Moldovei. La 23 iunie 1990 Parlamentul de la Chișinău a adoptat declarația de suveranitate a RSSM. În toamnă, opt membri ai grupului de inițiativă – Alexandru Gheorghiță, Valentin Guțu, Nicolae Juravschi, Tudor Casapu, Nicolae Piatac, Petru Comendant, Gheorghe Cuharschi, Petru Caduc – au adresat un Apel către Parlament, Guvern, formațiunile obștești, intelectualitate, către toate forțele patriotice ale republicii, care a fost publicat în nr. 279 al ziarului „Moldova Suverană” din 29 noiembrie 1990. În acest document între altele se menționa:
„Parte integrantă a renașterii naționale, mișcarea olimpică urmează să asigure în perspectivă suveranitatea Moldovei în domeniul sportului prin contactele nemijlocite cu străinătatea, adică prin evoluția cluburilor și reprezentativelor noastre independente la competițiile internaționale de mare anvergură.
Nu ne va fi deloc ușor, de aceea dorim să credem că vom fi susținuți în momentele decisive ale devenirii noastre ca subiect al sportului internațional. Ni s-a oferit șansa istorică să implantăm olimpismul în spiritualitatea poporului nostru și nu avem dreptul să o ratăm. La ora actuală, membrii grupului de inițiativă se ocupă de pregătirea lucrărilor Congresului de constituire a Comitetului Național Olimpic.
Apelăm la toți oamenii de bună credință din republică să susțină mișcarea pentru crearea Comitetului Național Olimpic din Moldova. Lucrările Congresului de constituire sunt programate pentru jumătatea a doua a lunii decembrie. Timpul ne-a încredințat misiunea să deschidem o nouă etapă istorică în sportul moldovenesc.”

Constituirea CNO
La 10 decembrie 1990 a avut loc adunarea Comitetului Organizatoric, la care au asistat 20 de reprezentanți, pentru pregătirea și desfășurarea Congresului de constituire a Comitetului Național Olimpic.
Congresul de constituire al CNO din Moldova s-a desfășurat la 29 ianuarie 1991 în incinta teatrului „Luceafărul” din Chișinău. Au participat 178 de delegați ai federațiilor și asociațiilor sportive, ai orașelor și raioanelor, formațiunilor obștești din republică, care au votat unanim fondarea Comitetului Național Olimpic și au ales prima componență a acestei structuri, în număr de 57 de persoane, dintre care 23 de membri ai Comitetului executiv. La postul de președinte al CNO au fost înaintați Efim Josanu și Valentin Guțu, care ulterior și-a retras candidatura. Astfel, președinte al CNO din Moldova a fost ales Efim Josanu, vicepreședinți – Valentin Guțu și Alexandru Gheorghiță, secretar general devenind Nicolae Ambrosi.
În ziua de 9 martie 1992, Comitetul Naţional Olimpic din Moldova a fost recunoscut de către Comitetul Internațional Olimpic drept membru provizoriu. Iar la 24 septembrie 1993, CNO a fost declarat membru cu drepturi depline, devenind parte integrantă a CIO.
La 23 iunie 1991, ziua în care a fost adoptată denumirea Republica Moldova, pentru prima dată a fost marcată „Ziua Mondială Olimpică”. Comitetul Național Olimpic era la început de cale. El și-a propus să atragă în mișcarea olimpică masele largi ale populației. La Chișinău pe arterele rutiere centrale a fost organizată o cursă de alergări pe distanța de 5 kilometri, la care au concurat circa 300 de atleți, nu numai din capitală, dar și din provincie.
Emblema Comitetului Național Olimpic din Moldova (autorul ideii – Nicolae Ambrosi) a fost aprobată prin Hotărârea nr.5/2 a Executivului CNO din 23 ianuarie 1992. Ea reprezintă o îmbinare a inelelor olimpice cu coroana domnitorului Moldovei Ștefan cel Mare și are următoarea semnificație: istoria, demnitatea națională a poporului, coeziunea forțelor în lupta pentru independență, pace și prosperitate reunite sub flamura tricolorului.
În anul 2003 este aprobat Imnul Olimpic Național: autorul textului este Ion Hadârcă, iar compozitor – Valentin Dânga. Un alt însemn important al mișcării naționale olimpice a fost adoptat pe 10 iulie 2012, când a fost lansată oficial Mascota Echipei Olimpice – Drăgușor.

Trei decenii de activitate rodnică
Și iată-ne ajunși astăzi, când Comitetul Naţional Olimpic şi Sportiv din Republica Moldova, întreagă familie olimpică sărbătoreşte la 29 ianuarie 2021 trei decenii de activitate ca organism olimpic şi sportiv independent. Acest moment festiv este un bun prilej de a ne aminti şi de a aduce un omagiu celor care au pus umărul la fondarea şi afirmarea pe plan internaţional a CNO, de a face un bilanţ al muncii desfăşurate de CNOS.
Efim Josanu a deținut funcția de președinte al CNO în perioada 1991-2001. Este și un neîntrecut comentator, reporter, publicist, scriitor, om de televiziune. A fost un deschizător de drumuri. A dirijat cu multă pricepere primii pași ai forului național olimpic, a tatonat terenul și a stabilit imediat relații, care au contribuit la afirmarea și dezvoltarea la primă etapă a mișcării olimpice în Republica Moldova. Prin activitatea sa jurnalistică continuă să fie un promotor activ al sportului.
Printre neobosiții organizatori ai CNO și ai mișcării sportive și olimpice din Moldova a fost și Nicolae Ambrosi: secretar general (1991-1997), director executiv (1997-2009) al CNO. A fost director al Muzeului Olimpic din Moldova, șef de misiune la zece ediții ale Festivalului Olimpic al Tineretului European.
Grigore Popovici este considerat pe bună dreptate patriarhul sportului moldovenesc. A deținut funcții importante în structurile statale sportive, ca din 1995 să fie ales vicepreședinte, apoi secretar general al CNO, deținând acest post până în 2009. A fost șef de misiune al delegațiilor olimpice ale Republicii Moldova la mai multe ediții ale Jocurilor Olimpice de vară și de iarnă.

La 20 martie 2009, în cadrul Adunării Generale a CNOS, Cristina Vasilianov este aleasă în calitate de secretar general al CNOS. A fost de asemenea șef de misiune al delegațiilor olimpice din Republica Moldova la mai multe ediții ale Jocurilor Olimpice de vară și de iarnă.
Nicolae Juravschi este președinte al CNOS din 2001 până în prezent. În 1997 a fost ales vicepreședinte al CNO. În 1998 se retrage din sportul de performanță, iar în 2000 este șef al delegației Republicii Moldova la Jocurile Olimpice de la Sydney. În calitate de deputat în Parlamentul Republicii Molodova a înaintat mai multe inițiative în vederea promovării sportului, printre care instituirea Zilei Sportivului și a Mișcării Olimpice, oferirea indemnizațiilor viagere antrenorilor și atleților, care au obținut rezultate remarcabile pe arena internațională, etc.
Perioada de 30 de ani de la fondarea CNO reprezintă ani de apariţie, creştere, dezvoltare, consolidare şi mărire treptată a structurilor olimpice, de colaborare cu alte instituții sportive. În anul 1993 este creată Academia Națională Olimpică, primul director al cărei a fost Pavel Tolmacoiv, rector al Institutului Național de Educație Fizică și Sport, urmat în 2001 de Veaceslav Manolachi, rector al Universității de Stat de Educație Fizică și Sport. Din decembrie 2013, director al Academiei Naționale Olimpice este Anatolie Popușoi, antrenor emerit al Republicii Moldova, șeful Catedrei Educație Fizică a Universității Tehnice a Moldovei.
În anul 1999 în județele Republicii Moldova au fost create primele 10 Agenții Teritoriale Olimpice, având ca scop înviorarea şi promovarea sportului şi tradiţiilor olimpice în localităţile rurale. Ulterior, după reorganizarea administrativ-teritorială a țării, au fost fondate încă 15 Agenții. Astfel, a crescut nu numai numărul membrilor familiei olimpice, dar s-a lărgit şi aria activităţilor şi preocupărilor desfăşurate. S-a extins agenda acţiunilor de implementare a ideilor şi valorilor olimpice, Agențiile organizând diverse activități cultural sportive, cum ar fi Cursa Olimpică, Ziua Sportivului și a Mișcării Olimpice, Lecții Olimpice, competiții și seminare etc. Neobosiții directori ai Agențiilor Teritoriale Olimpice Anatol Bajereanu, Andrei Jîtniuc, Tatiana Lazăr, Mihai Răilean, Victor Gheorghiu, Vitalie Patraș, Nicolae Gîlcă, Ion Pascal, Filip Musteață desfășoară o vastă activitate pentru promovarea sportului în teritoriu. În anul 2017 un grup de directori a vizitat Muzeul Olimpic din Lausanne, Elveția. Iar în 2018 a fost organizată o vizită la locurile emblematice ale olimpismului: Academia Olimpică Internațională și Muzeul Jocurilor Olimpice Antice, situate în preajma vechiului oraș Olympia (Grecia). O responsabilitate deosebită în promovarea modului sănătos de viață și a Mișcării Olimpice și-a asumat Confederația națională a sindicatelor din Republica Moldova. Următorul pas spre realizare în această direcție este ca Agențiile Olimpice să organizeze în teritoriu împreună cu Comitetele Regionale ale Sindicatelor Spartachiade sindicale divizate pe ramuri.
În anul 2002, CNO fondează ziarul „Sport Plus”, care i-a avut la timonă pe Vasile Vatamanu, Marcel Spătaru, Sandu Grecu, Victor Daghi, Pavel Brădescu. Sub patronajul și îndrumarea vicepreședintelui CNO, Nicolae Piatac, săptămânalul a devenit o punte sigură de legătură între colectivul redacțional și armata de sportivi, antrenori, specialiști, federații, conducători ai sportului de performanță și șefi ai administrațiilor publice locale. Ceva mai târziu apar revistele „Panorama Olimpică”, „Flacăra Olimpică” într-o impecabilă ținută grafică și bogate, profunde ca și conținut, publicații care cuprind toate acțiunile desfășurate de CNOS în decurs de un an.
În 2004 este elaborat Regulamentul de organizare și funcționare a Muzeului Olimpic, iar inaugurarea lui oficială are loc la 23 iunie 2007. O dată cu restaurarea Casei Olimpice în anul 2016, Muzeul și-a extins suprafața în vederea găzduirii unui număr mai mare de exponate. Atleții olimpici au donat Muzeului cupe, echipament și inventar sportiv, fanioane, imagini foto de la cele mai importante competiții internaționale, alte vestigii care poartă amintirea unor evenimente sportive importante. Muzeul Olimpic vernisează expoziții temporare în cadrul diverselor evenimente – Cina Olimpică, Golden Canoe, Lecții Olimpice, Olympic Fest, Olympic EcoFest ș.a. – animate de perenele valori ale olimpismului.

În anul 2015, CNOS a lansat două trofee olimpice – „Excelența Olimpică” și „Femeia și Sportul”, autor sculptorul Veaceslav Jiglițchi – decernate unor personalități și instituții pentru contribuții considerabile la promovarea valorilor olimpice.
Un proiect important, cu care CNOS se mândrește în mod deosebit, este reconstrucția și restaurarea fostei clinici de hidroterapie a medicului Tumarchin, una din perlele arhitecturii civile din Chișinău, care găzduiește actualmente sediul forului olimpic. Casa Olimpică a fost inaugurată solemn pe 7 iulie 2016, fiind reconstruită cu suportul Guvernului Republicii Moldova și al CIO, mișcarea națională olimpică contribuind astfel la reanimarea unui monument istoric situat în centrul Chișinăului. La 27 octombrie 2016, Ministerul Culturii a acordat Comitetului Național Olimpic și Sportiv o Diplomă de Onoare „Pentru reabilitarea edificiului fostei clinici de hidroterapie”. În fața Casei Olimpice se află sculptura în bronz Excelența Olimpică, confecționată de Veaceslav Jiglițchi, laureat al Trofeului CIO Sportul și Arta 2014, cetățean de onoare al orașului Chișinău. Statueta reprezintă inelele olimpice, simbolizând atașamentul față de valorile înaltei performanțe și oferind un fundament solid pentru atingerea excelenței în orice domeniu.
Cu eforturile conjugate ale CNOS, CIO și Federației de Atletism s-a realizat un proiect important pentru infrastructura sportivă din țară – renovarea pistelor de alergări ale stadionului Dinamo.
E de menționat că în acești 30 de ani de activitate ai CNOS s-a extins agenda acţiunilor de implementare a ideilor şi valorilor olimpice. De la acea „Zi Olimpică” consemnată în premieră la 23 iunie 1991 s-a ajuns astăzi la programe educaţionale vaste şi diverse: Olympic Fest, Olympic Eco Fest, Golden Canoe: Nicolae Juravschi – Viktor Reneiski, etc. „Lecţiile Olimpice”, ţinute în diferite instituţii de învăţământ preşcolar, şcolar şi superior, precum și în taberele de odihnă în aer liber, asigură promovarea culturii fizice, sportului şi olimpismului prin intermediul diferitelor jocuri mobile, dinamice, distractive, cultivă la copii şi tineri spiritul de echipă, de prietenie, ajutor reciproc, apartenenţa la neam.
Ne-am referit primordial la paleta de acţiuni cu caracter de masă, care este o parte din spectrul larg al activităţilor legate de olimpism şi derulate sub egida CNOS. Căci anume sportul cu caracter de masă este baza sănătăţii societăţii, dar şi fundamentul sportului de performanţă. Cu cât este mai cuprinzătoare platforma sportului de mase, cu atât mai mare este marja de selecţie şi şansa de a descoperi acel material uman din care, printr-un sistem de antrenamente judicios conceput şi realizat în practică, putem asigura generaţia de noi performeri în stare să se impună pe arenele olimpice. Şi fiindcă veni vorba de sportul de performanţă, să vedem acum cum s-au prezentat olimpicii noştri în cei 30 de ani de la fondarea CNO.
Jocurile Olimpice de iarnă
Republica Moldova a debutat la o ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă în anul 1994, la Lillehammer, prin Vasile Gherghi și Elena Gorohova, ambii la proba de biatlon. De asemenea, doi sportivi moldoveni au evoluat la Nagano 1998. La Salt Lake City 2002 am avut cinci atleți, iar la Torino 2006 pentru Moldova au concurat șapte sportivi printre care rusoaica naturalizată Natalia Levcenkova, biatlon, ea obținând cel mai bun rezultat demonstrat de un reprezentant al țării noastre la JO de iarnă – locul 8 (cursa de 15 km individual). Șapte sportivi de-ai noștri au participat și la Jocurile Olimpice de la Vancouver 2010, iar la Soci 2014 echipa Moldovei a fost constituită din patru atleți. La ultima ediție, cea de la Pyeongchang 2018, delegația Moldovei a participat cu doi performeri. În total, 29 de reprezentanți ai Republicii Moldova și-au măsurat puterile la JO de iarnă, în perioada 1994-2018. Următoarea ediție a Jocurilor Olimpice ce se vor derula în perioada rece a anului urmează să se desfășoare în 2022 la Beijing.
Jocurile Olimpice de vară
În acest răstimp, delegaţiile moldovenești au participat la șapte ediţii ale Jocurilor Olimpice de vară, la care și-au adjudecat 12 medalii (per total reprezentanții Moldovei au cucerit 26 de distincții olimpice): Barcelona 1992, Atlanta 1996, Sydney 2000, Atena 2004, Beijing 2008, Londra 2012, Rio de Janeiro 2016. Aproape de la toate ediţiile reprezentanţii noştri au revenit acasă cu trofee, medalii şi clasări la mică distanţă de podiumul de premiere.
De remarcat medalia de aur obţinută la Barcelona, în concursul individual, de halterofilul Tudor Casapu, originar din Mingir, Hâncești. Redutabilul atlet a fost port-drapelul țării noastre în echipa unificată a CSI la Jocurile Olimpice de la Barcelona 1992, unde și-a adjudecat într-o dispută strânsă cu atletul cubanez Pablo Lara Rodriguez aurul olimpic, în categoria de greutate de 75 kg. „Aurul” a fost cucerit și de Veaceslav Gorpişin cu selecţionata de handbal a CSI. O medalie de argint şi-a adjudecat Iuri Başcatov la nataţie, Natalia Valeeva a intrat în posesia a două distincții de bronz la tir cu arcul, iar Serghei Marcoci şi Alexei Vdovin au urcat pe treapta a III-a a podiumului de premiere la polo pe apă.
O comportare meritorie au avut atleţii noştri și la Jocurile Olimpice de la Atlanta şi de la Sydney: argint la canoe dublu obţinut de echipajul Nicolae Juravschi / Viktor Reneiski, într-o luptă deosebit de strânsă, şi medalia de bronz la lupte greco-romane, adjudecată de Serghei Mureico, respectiv „argintul” lui Oleg Moldovan la tir cu arma, şi „bronzul” lui Vitalie Gruşac în concursul de box. La Jocurile Olimpice de la Beijing 2008, boxerul Veaceslav Gojan din satul Grimăncăuți, Briceni, a cucerit medalia de bronz evoluând în categoria de greutate de 54 kg.
În prezent, oricât de paradoxal ar părea, în lipsa bazelor sportive, a condiţiilor materiale şi îngustării sectorului de selecţie (reducerea şi dispariția unor şcoli sportive, asigurarea slabă a acestora cu utilaj modern etc.) sportivii noştri scot rezultate notorii, drept exemplu servind în acest sens cele 7 medalii, inclusiv 3 de aur, cucerite la cele trei ediţii ale Jocurilor Olimpice de Tineret: Singapore 2010, Nanjing 2014 și Buenos Aires 2018. Avem tineri talentaţi, dornici de afirmare şi antrenori-profesori de certă valoare. Evoluţia lor magistrală permite să ne gândim cu optimism la ziua de mâine a sportului autohton, la JO de la Tokyo.
…Cum mai trece timpul! Luni numărate au rămas până la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Tokyo. Noi, spectatorii, suntem dintotdeauna alături de sportivii şi antrenorii noștri, am trăit şi trăim cu maximă intensitate momentele fierbinți ale competițiilor olimpice, ne bucurăm mult de victoriile celor mai buni atleţi moldoveni. Şi, de fiecare dată, când tricolorul urcă încet pe catargul olimpic, fâlfâind în adierea vântului şi când răsună Imnul Ţării ne podidesc lacrimile de fericire în acele clipe unice! Prin victoriile lor olimpicii noștri înalță neamul în lumea întreagă. Sunt clipe sublime, sfinte, care rămân în inimile noastre pentru totdeauna. Sportivii şi antrenorii sunt coloana vertebrală, osatura poporului nostru. Și ei merită condiţii optime de pregătire şi de participare la competiţia sportivă totală, cum mai sunt numite Jocurile Olimpice.

Alexandru ILIEŞ

Related Articles

Close

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker