Noutăți

Dialog cu campionul olimpic

Cu prilejul sărbătorilor de primăvară, la Chișinău s-a aflat într-o scurtă vizită Veaceslav Gorpișin, dublu campion olimpic și mondial la handbal. Legendarul jucător locuiește în prezent în Germania, exercitîng funcțiile de antrenor al echipei

HF „Springe”. Veaceslav Gorpișin a vizitat sediul Comitetului Național Olimpic și Sportiv, avînd scurte întrevederi cu președintele CNOS Nicolae Juravschi, dublu campion olimpic, și Nicolae Piatac, prim-vicepreședinte CNOS, președinte al Federației de Handbal.Veaceslav Gorpișin a acceptat cu amabilitate rugămintea de a  acorda un interviu, realizat de Mihaela Usatâi , studentă la Universitatea de Stat din Moldova.

– Cum v-ați început cariera de sportiv?

– Totul a început la şcoală, aşa a fost întâmplarea că întârziasem la prima lecţie şi mergând pe hol m-am întâlnit cu profesorul de handbal. Acesta m-a întrebat dacă doresc să practic acest sport şi eu am acceptat, pentru mine fiind o nouă provocare.  Probabil, dacă nu întârziam atunci, nu mai deveneam  campion olimpic!

– De ce a-ţi ales handbalul?

– Până a începe să practic handbal, am trecut prin mai multe experienţe sportive cum ar fi înotul şi tir cu arcul, însă alegerea mea definitivă a fost handbalul, fiindcă este un joc colectiv, care te stimulează să comunici şi să devii mai înţelegător, de asemenea uneşte diferite caractere.

–  Ce este mai plăcut şi interesant pentru dvs, să jucaţi sau să antrenaţi?

– Îmi este mai mult pe plac însăşi jocul şi practicarea acestuia, pentru că atunci când antrenezi și jucătorul face ceva greșit, vrei să ieși în teren și să-i demonstrezi modul în care se face corect, însă aceste detalii ţin de jocurile propriu zise şi nu de antrenamente.

– Care a fost cea mai memorabilă joacă la care aţi participat?

– Finala din 2000 de la Jocurile Olimpice din Sydney, Australia. Jucam împotriva echipei din Suedia,  rămăsese aproximativ 3-4 minute până la final, noi  conduceam cu o diferență de două goluri şi deja înţelegeam că se apropie victoria. Handbalul este  totuși un sport în care trebuie să lupţi până la ultimele secunde, fiindcă scorul se poate schimba în orice moment. Situaţia a fost salvată de  portarul Andrei Lavrov, care a parat lovitura de la 7 metri şi victoria a fost de partea noastră.

– Pentru dvs handbalul este un simplu sport sau ceva mai mult?

– Pentru mine, acesta este viață, și ce ar putea fi mai important decât viaţa? Nimic.

– Copiii v-au păşit pe urme şi la fel practică handbal. Aceasta a fost propria lor alegere sau a-ţi avut o oarecare influenţă asupra lor?

– Este în exclusivitate dorința și alegerea lor. Poate şi-au văzut tatăl, care prezintă un exemplu bun şi demn de urmat, şi acest fapt le-a influenţat alegerea.

– Care este atitudinea dvs față de sportul moldovenesc?

– Foarte călduroasă, prietenoasă. Ţin mereu pumnii pentru cei ce reprezintă Republica Moldova, deoarece e ţara mea de baştină şi sunt foarte bucuros atunci când aceşti sportivi au merite şi obţin victorii. Sunt foarte fericit și mulțumit că am avut ocazia să-mi revăd primul antrenor, Ivan Usatâi.

– Care este mesajul dumneavoastră către tânăra generație?

– Antrenaţi-vă, învăţaţi, duceţi-vă şi smulgeţi victoria bine meritată şi să nu vă opriţi niciodată din dorinţa de a obţine mai multe!

Related Articles

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker